Toti parintii isi doresc tot ce e mai bun pentru bebelusi. Primul si cel mai de pret cadou oferit de mama este laptele matern. Despre alaptare exista doar pareri pro, cu beneficii chiar si dupa ce se intrerupe. Organizatia Mondiala a Sanatatii recomanda tuturor mamicilor sa isi alapteze copii cel putin 6-9 luni.

Laptele matern este cel mai sanatos aliment. ??????????? ?????????a ??????a Are un continut unic. Este singurul aliment care corespunde tuturor nevoilor alimentare specifice bebelusilor. Contine cantitatile ideale de proteine, grasimi si glucide si se digera mult mai bine decat orice formula de lapte praf. Compozitia laptelui variaza in timpul unei zile si chiar in timpul unei mese, pentru a se adapta permanent la necesitatile bebelusilor. La inceputul mesei este mai apos si potoleste setea, iar apoi mai consistent pentru a satisface foamea.

Favorizeaza dezvoltarea creierului.

???????? ?? ???????? ????????????? Contine substante necesare dezvoltarii sistemului nervos (taurina, acidul arahidonic etc). Studii recente demonstreaza coeficienti de inteligenta mai mari la copii alaptati la san.

Ii linisteste pe bebelusi. ???????? ?????? ????? Hormonii secretati prin alaptare si anume ocitocina si prolactina ajung prin lapte si la bebelusi. Ei sunt responsabili de efectul de linistire.

Contine factori de crestere care ajuta la maturizarea intestinelor micutilor.

Favorizeaza dezvoltarea dintilor. Alaptarea imbunatateste si intareste dintii. Copiii alaptati vor avea mai putine carii.

Ii protejeaza de infectii. Cel mai important atu al laptelui matern este continutul mare de anticorpi. Bebelusii alaptati se imbolnavesc mai rar, iar cand se intampla, au simptome mai putine si boala dureaza mai putin comparativ cu cei care nu au fost alaptati.

????? ?????? ?????????

Ofera sanatate

pe termen lung. Scade riscul multor boli ale copilariei (rahitism, anemie, infectii urinare, otita, boli respiratorii, diaree), adolescentei sau maturitatii, (diabetul zaharat, obezitatea, boala Crohn, colita ulcerativa etc).

Permite dezvoltarea si cresterea armonioasa. Bebelusii hraniti cu formule de lapte praf cresc mult mai repede si mult in greutate si pot deveni obezi mai tarziu. Bebelusii alaptati cresc in primele luni mai mult, dupa care ritmul de crestere in greutate stagneaza. Acesta este ritmul normal de crestere.

Protejeaza impotriva alergiilor si astmului.

Daca bebelusii care au parinti cu alergii sunt alaptati cel putin 4 luni, riscul pentru alergie si astm bronsic scade semnificativ.

Reduce spitalizarea si riscul de boli severe la nou nascuti prematuri. Chiar daca nu pot suge, pediatrii recomanda mamelor sa colecteze laptele matern si sa le dea cu biberonul. Are beneficii incredibile pentru prematuri. Grabeste maturarea creierului si scade semnificativ riscul de infectii severe amenintatoare de viata (de ex enterocolita necrotizanta).

Scade riscul sindromului de moarte subita la bebelusi.

????????????? ???????????

????? ?????a??? ??????

Gradinita este primul spatiu de autonomie al copilului, primul loc în care se duce singur si unde începe viata lui fara prezenta permanenta a parintilor. Este un spatiu în sine, fizic si psihic, cu care copilul pentru a se adapta este necesar sa poata stabili o relatie.

Nu este doar un spatiu de asteptare pe perioada serviciului parintilor sau pâna când cineva va putea lua copilul, ci este un spatiu pe care copilul îl investeste într-un fel anume si fata de care va avea anumite trairi.

Pentru a se putea adapta la gradinita copilul trebuie sa poata pleca de acasa, sa se poata separa de parintii sai pe perioada timpului petrecut la gradinita. Sa existe capacitatea copilului de a pleca si cea a parintilor de a-l lasa sa plece.
Absenta capacitatii de separare conduce adesea la refuzul copilului de a mai merge, la o stare de angoasa si disconfort, la o retragere a sa si la lipsa unei relatii cu spatiul, colegii, educatoarea, jucariile. Copilul ramâne undeva la intrare, între casa si gradinita.

Învatarea prin joaca
Abordam dezvoltarea capacitatii copilului de a se juca în general, de a se juca singur si de a se juca împreuna cu altii. În copilarie, activitatea numita joaca ocupa tot spatiul care ramâne în afara meselor, somnului, igienei si plimbarii, desi si într-unele din acestea exista forme de joaca. Un copil care “pescuieste” taietei din supa este mai aproape de ceea ce se numeste “a se juca” decât de “a mânca”. Un copil care plesneste apa din cadita sau altul care îsi desface mereu sireturile de la pantofiori, sunt mai aproape de o activitate de joaca decât de cele de spalat si respectiv descaltat. De aceea, se spune ca cei mici învata totul prin joaca. De-abia aproape de vârsta scolara, copilul spune ca învata poezia si apoi se duce sa se joace sau povesteste ca la gradinita învata engleza dar se si joaca.

Este o diferentiere pe care o face el însusi atunci când joaca ia o forma bine delimitata de alte altivitati si el poate spune când se joaca si când nu se joaca. Unii copii spun chiar “acum nu ma joc, învat”, “acum scriu nu ma joc”, “cos de-adevarat nu în joaca” etc. Joaca este o activitate necesara psihicului si ea nu trebuie sa dispara teoretic niciodata. La copilul mare, adolescent si adult ia forma jocurilor si sporturilor sau a diferitelor tipuri de arta sau hobby-uri, incluzând activitati creative, relaxante.

Capacitatea de a se juca singur, de a-si gasi ceva de joaca, de lucru, de a avea o preocupare, o activitate în care sa fie prins se dezvolta la unii copii înca de la câteva luni, la altii în jur de 1-2 ani iar la altii niciodata. Asta înseamna ca exista bebelusi care pot sta în patut si se pot juca de la câteva minute pâna la aproape o ora, tragând de jucarii, mutându-le dintr-o mânuta în alta, privindu-le, jucându-se cu paturica, propriile degete de la mâini si picioare si ce mai gasesc prin jur. Aceasta prima joaca este însotita de zâmbete, râsete, chiuieli, “cântecele” sau “discursuri” formate din însiruiri de silabe si sunete.

??????? ??????????? ????? ????????? ??? ???????????

Copilul este în general vesel dar poate avea momente de suparare în care pare ca “cearta” jucariile sau le priveste urât. În acest timp, el nu are nevoie de prezenta si inteventia adultului. La un moment dat se plictiseste, i se face foame sau prea cald, intervine o stare de disconfort si el începe sa plânga, joaca înceteaza, îsi cheama mama sau începe sa se agite. Sunt copii care se joaca singuri în patut si altii care nu fac asta niciodata, care încep sa plânga imediat ce sunt lasati singuri. Aceasta capacitate coreleaza cu cea de a adormi singur în patut. Adesea mamele spun: “îl pun în patut si el se joaca pâna adoarme”.

si mai târziu, la 3-4 ani, întâlnim copii care au nevoie sa fie adormiti de un adult si altii care se joaca pâna adorm. Asta se întâmpla atât acasa cât si la gradinita. Copiii care se pot juca în patut pâna adorm sunt cei care dorm la gradinita, iar cei care nu pot face acest lucru, nu se pot culca la gradinita, plâng, refuza sa se dezbrace si sa se culce, intra în panica sau refuza gradinita din cauza ca trebuie sa doarma la prânz. Este una din marile probleme de adaptare la gradinita alaturi de cea a meselor. Asadar copiii care nu pot mânca, nu pot adormi si nu se pot juca singuri sunt cei care nu pot sta la gradinita, pentru care desprinderea de familie este dificila si pe care o resimt ca pe o suferinta si nu ca pe o experienta noua.

Revenim la joaca si capacitatea de a se juca. Ea poate fi vazuta la copiii de toate vârstele, în special atunci când au de asteptat (la rând în magazin, la medic, pâna se întoarce mama etc). Unii dintre ei îsi gasesc cu usurinta ceva de facut chiar si când nu au nicio jucarie. Se joaca cu nasturii sau cu un siret de la bluzita, cu o sticla de plastic sau cu un dop gasit pe jos. Altii se plictisesc, plâng, se agita, fug, vor în brate etc.

Lucrurile nu stau mult diferit nici acasa, unii copii reusind sa ramâna în camera lor si sa se joace singuri, în timp ce mama sau adultul cu care stau, este la bucatarie, la baie sau face o treaba oarecare. Acesta mai vine la copil, îi mai spune ceva, dar copilul continua sa se joace singur un timp de câteva minute sau zeci de minute. La polul opus, se afla mamele care se plâng ca cel mic nu sta nicio clipa fara ele, ca plânge imediat ce este lasat singur, ca nu se pot duce nici la baie fara el.

Sigur ca între copii exista diferente mari si din punctul de vedere al drumului catre independenta doar ca adesea mama nu poate efectiv sa stea cu copilul atât timp cât i-ar fi lui necesar si apoi sa-l dea la cresa, gradinita sau sa-si reia serviciul.

În privinta gradintei însa, este vorba atât de capacitatea copilului de a relationa cu alti copii si alti adulti, lucru lesne de observat în parc sau în vizite, de modul în care reactioneaza la nou, existând copii care sunt foarte conservatori si altii care se simt atrasi de jucarii noi cât si de capacitataea de a se separa pentru un timp de mama sau familie în general.

Ce se întâmpla când un copil care nu se poate separa de familie, nu manânca sau nu se joaca singur este dus la gradinita? La început plânge si se agata de mama sa, refuza sa mearga sau sa ramâna acolo. Apoi, în functie de capacitatea lui de a se adapta, poate sa nu mai plânga si sa para ca s-a obisnuit dar fara a se integra între copii sau a povesti de la gradinita. Ca si cum ar sta ca n-are încotro si nicidecum ca îi place sau gaseste ceva interesant de facut.

De obicei, sunt copii care se îmbolnavesc usor si din aceasta cauza lipsesc de la gradinita, care devin sensibili si se simt nedreptatiti de educatoare sau agresati de ceilalti copii, care au perioade în care plâng din nou dimineata, le spun parintilor ca este rau la gradinita sau nu le place, pentru care fiecare început de an sau de semestru readuce problema plânsului si refuzului de dimineata în care implora parintele sa nu-l mai duca, uneori si al unor afectiuni somatice cum ar fi voma, lipsa poftei de mâncare, insomnii, cosmaruri nocturne, apatie, tristete, violenta. Sunt semnele unei suferinte pe care cel mic o simte, al unei parasiri, al unei lipse de iubire si apropiere din partea gradinitei, unei lipse de relatii cu ceilalti copii si unei indiferente fata de jucariile, jocurile si celelalte activitati de acolo.

Aceasta stare nu depinde în niciun fel de tipul gradinitei, de cum sunt educatoarele sau de cât este de dotata gradinita. Parintii pot fi încântati de dotarile gradinitei, de limba engleza sau de alte optiuni dar copiii nu reusesc sa le aprecieze pentru ca pentru ei “la gradinita” este opusul lui “acasa” sau echivalentul lui “fara mama”.

Având în vedere aceste aspecte ale dezvoltarii copilului si ale drumului sau de la dependenta de familie si de mama la independenta, la curiozitate si la dorinta de nou, putem sa ne gândim cum sa ajutam un copil sa se poata desprinde de mama, pentru câteva minute când este mic, sa-si gaseasca de joaca când este singur în camera sau sa ramâna cu o alta persoana, într-un alt loc pentru a pregati mersul la gradinita. Cu cât aceasta trecere se face mai lin si este mai putin traumatica, cel mic are sanse mai mari sa o accepte.

Inainte de a reusi sa faca alte lucruri, uneori chiar inainte sa vorbeasca bine, daca ii vei oferi o bucatica de hartie si un creion, copilul tau va desena… sau macar va mazgali ceva!

Inainte de orice trebuie sa stii ca micile mazgaleli, daca este vorba despre micuti de sub doi-trei ani, reprezinta modul in care copilul tau isi exprima bucuria, indoielile, temerile, spaimele… Exprima ceea ce ii dicteaza instinctele, in forma lor pura. Desenele micutului sunt o mina de aur pentru mama, daca aceasta stie sa le inteleaga, pentru ca exprima mai mult decat poate micutul sa o faca prin limbaj, de exemplu.

Mazgalelile de la 2-4 ani cyklokapron

La aceasta varsta, uneori, copilul deseneaza rotocoale, gheme de linii, linii lungi sau diagonale, care aparent nu exprima nimic. Roselin Davido, psiholog si specialist in desenele copiilor,  autoarea cartii “Desenele copilului” (editura l’Archipel, 1998),  spune ca mazgalelile sunt o etapa obligatorie, fara de care nu se poate.

“Ghemele pe care micutul le realizeaza, fara nici un pic de indemanare, ii reprezinta propriul eu. O sa observi ca micutul va prefera sa foloseasca culoarea cea mai des intalnita. Roz-rosu la fetite si albastru la baietii. Micutii transpun realitatea pe care o percep in desenele lor si este foarte bine. Daca vrei sa patrunzi tainele desenului lor, analizeaza daca are o ordine a lui proprie, daca are un anume soi de echilibru. Acest echilibru inseamna uneori doar a desena ceva in mijlocul paginii, care se traduce prin ‘eu sunt centrul univesului!’, ceea ce este perfect adevarat”, afirma Roselin Davido.

Operele de “arta” la 5 ani

La aceasta varsta, copiii sunt interesati sa-si proiecteze propria imagine in desenele lor, sau de lucrul care ii intereseaza cel mai tare. Daca baietii vor fi preocupati de a schita masina tatalui, fetitele vor fi dornice sa creioneze mutrite de fetite, dar nu vor uita sa puncteze cerceii sau bratara de la mana.
“Caracteristic la aceasta varsta este faptul ca micutul va renunta imediat la desenul lui, daca greseste, sau daca ceea ce deseneaza nu se potrtiveste cu ceea ce isi imagineaza. Acceptati aceasta risipa de hartie”

, explica Roselin Davido.

“Este un mod in care copilul isi exerseaza perseverenta, ambitia, dorinta de a reusi ceea ce si-a propus. Desenele la aceasta varsta sunt deziderate, si uneori exprima frustrari. Un baietel de 5 ani desena mereu rachete, toate in pozitia de lansare. Micutul era <victima> fratelui lui mai mare, care il domina. In desene, cel mic, era liderul, era racheta… ”, spune Roselin Davido.

Pe de alta parte, copilul va pune in desenele lui ceea ce isi doreste sau ceea ce il deranjeaza. “O fetita desena mereu mutrite, carora le facea doi dinti vizibili si galbeni. Micuta avea dinti stricati si aceasta era un motiv de stres pentru ea” , povesteste Roselin Davido.

Desene adevarate, la 6 ani

Dupa 6 ani, copilul va descoperi lumea fantastica a desenelor sale. Si, daca a fost ajutat si stimulat sa faca asta, este cu atat mai bine, sustine Roselin Davido. Copilul poate reda miscarea, desenele nu mai sunt statice, se poate vorbi de compozitii, de imagini complexe.

“De cele mai multe ori, copilul va pune in desenele lui ceea ce l-a marcat puternic in respectiva perioada. Un spectacol de circ, o vizita la zoo, un drum la bunici. La aceasta varsta copiii adora sa deseneze case – este o altfel de reprezentare a propriei persoane, a univesului lor, a locului in care sunt protejati si aparati –  copaci si, mereu, in toate desenele, un soare mare si foarte sclipitor. Si copacii si soarele sunt reprezentarea binelui din ei, al optimismului si inocentei copilului de 6-7 ani, lipsit de griji, iubit si bine ingrijit”, explica Davido.

Pe de alta parte, tot pe la 6 ani apar scenele violente, daca acestea au fost traite, acasa, pe strada sau vazute la televizor. “Parintii pot descifra usor, vorbind cu micutul despre ce reprezinta desenul, pot afla detalii deosebit de importante si pot interveni. De exemplu, o fetita de 6 ani desena mareu fetite care mergeau pe strada, foarte ciufulite. Mama a aflat astfel ca educatoarea fetitei o antipatiza pe micuta si ca o tragea deseori de par” , povesteste psihologul Roselin Davido.

Concluzii:

• Nu trece niciodata cu vederea desenele copilului tau;
• Indeamna-l sa deseneze, pentru ca acesta este un mod util, complex si complet de exprimare; Nu ezita sa ceri sfatul unui specialist atunci cand ceva din desenele copilului tau iti atrage in mod special atentia. Mai bine sa fi exagerata, decat sa lasi sa iti scape lucruri esentiale;
• Vorbeste cu micutul tau despre desenele lui. Vei afla lucruri noi despre copilul tau. Intreaba-l ce a desenat, intra in joc alaturi de el si vei fi uimita de ce lume fantastica vei descoperi.

eva.ro

Daca fiul sau fiica dumneavostra a visat gandaci ati fi surprins sa aflati ca motivul este nemultumirea ca are un frate? Puteti sa invatati foarte multe lucruri legate de ceea ce simte sau gandeste copilul dumneavostra din simpla analiza a visurilor sau cosmarurilor pe care le are. Iata cateva interpretari ale celor mai frecvente vise.

Monstri

Copiii viseaza diferite tipuri de monstri si experiente total distincte. Atunci cand un monstrulet se ascunde in toaleta sau sub pat ori locuieste pe veranda, situatia devine din ce in ce mai infricosatoare, deoarece nici un loc din casa nu pare sa fie sigur din perspectiva tanarului.

Atunci cand un monstru il urmareste in vis, urla sau il ameninta, putem sa realizam ca de fapt acea creatura infricosatoare este un om pe care copilul dumneavoastra il considera malefic sau se simte intimidat de prezenta lui.

Ceea ce trebuie sa stiti:

Atunci cand parintii se rastesc sau se comporta violent, fie cu alte persoane fie cu copilul lor, imaginea lor se transforma in monstri din vis. Un profesor dur sau un vecin rautacios pot de asemenea sa inspire acea experienta terifianta din timpul somnului.

Aceste cosmaruri nu sunt neaparat o dovada a abuzului insa pot sugera ca tanarul este stresat si se simte agresat mai mult sau mai putin de o persoana apropiata.

Daca visele se repeta, observa momentul in care apar si incearca sa iti amintesti cu ce persoane a interactionat in ziua respectiva. Daca iti analizezi propriile tale reactii si recunosti ca ai un comportament neadecvat atunci poate ca ai o explicatie si mai buna pentru monstri de sub pat sau din baie.

Important este sa ii explici copilului tau ca uneori oamenii mari se mai supara si modul lor de manifestare este sa ridice tonul. Aceste reactii nu il pun in pericol si nu exista nici un pericol pentru care sa fie speriat.

Caderea

Copiii, asemeni adultilor, viseaza uneori ca isi pierd echilibrul sau cad in gol de pe o cladire inalta. Aceste cosmaruri apar in general atunci cand exista o nemultumire legata de stabilitatea individului sau cand s-au intamplat evenimente neasteptate.

Ceea ce trebuie sa stiti:In unele situatii, caderea din vis poate fi asociata cu o infectie a urechii sau o afectiune a timpanului. Daca suspectati ca tanarul este bolnav sau a avut de curand dureri de cap, cel mai indicat este sa consultati un medic pediatru.

Daca excludeti aceasta posibilitate si credeti ca nu exista o cauza fizica insemna ca fiul sau fiica dumneavoastra au un sentiment de nemultumire sau dezamagire in legatura cu ceea ce fac.

Acum este momentul sa va asigurati copilul ca in viata lui exista multe elemente stabile si care ii ofera integritate fizica si psihica. Simpla comunicare poate sa fie de multe ori benefica; tanarul va intelege ca indiferent daca ii este frica sau are o nemultumire va avea intotdeauna cui sa ii marturiseasca.

Insecte

Copiii viseaza destul de des gandaci sau alte tipuri de insecte uriase care vin in camera lor si se urca in pat.

Ceea ce trebuie sa stiti: parlodel difference between biaxin and zithromax Acest vis poate aparea in mai multe randuri si poate sa difere din punct de vedere al gradului de agitatie a copilului tau. Este un cosmar specific tinerilor care au probleme in familie si care se confrunta cu situatii neasteptate precum divortul parintilor, schimbarea domiciliului sau vizita indelungata a unor rude.

Nu exista un singur motiv pentru aparitia acestui vis. Cateodata atacul insectelor poate fi explicat prin sentimentul ca este depasit de situatie, ca nu poate sa influenteze cu nimic evenimentele care se petrec sau experientele pe care le traieste.

Certurile, modificarile neasteptate de situatie si sentimentul ca nu are putere sa schimbe ceva ce nu o multumeste pot sa contribuie la repetarea acestui cosmar. Cel mai indicat este sa creati o situatie pe care fiica sau fiul dumneavoastra sa o controleze.

In acest fel tanarul va castiga mai multa incredere in propria persoana si nu se va simti frustrat. Oferiti ca exemplu momentele in care copilul dumneavoastra a participat activ la luarea deciziilor si incearcati sa nu il luati prin surprindere cu evenimente care sa il influenteze negativ.

Analizati propriile dumneavoastra reactii si incercati sa ramaneti calm; starea voastra va influenta considerabil reactiile celorlalti.

Pe cat de placuta este iarna, pe atat de periculoasa se poate dovedi daca nu iei toate masurile pentru a-ti proteja bebelusul de frig si de vant. Iata cateva lucruri legate de ingrijirea bebelusului de care e bine sa tii cont in anotimpul rece:

buy mestinon

Iata cateva intrebari la care incercam impreuna sa raspundem…

• Cum simtim fiecare aceasta relatie?
• Cum s-a schimbat aceasta relatie de-a lungul vietii noastre?
• Cum traim relatia cu parintii nostri? (rolul de copil)
• Dar pe cea cu copiii nostri? (rolul de parinte)
• Ce putem descoperi in noi insine cand ne gandim la cuvantul “parinte”?

A fost odata…

Sa incepem prin a ne aminti cand ne-am dorit prima data un copil. Mai mult ca sigur eram noi insine copii si nu doar ca ne-am dorit rolul de parinti, ne-am imaginat ca avem copii dar am si “jucat” acest rol.

Este renumita joaca “de-a mama si de-a tata” care ne facea atata placere. Nu stiu cati baietei au jucat rolul tatalui, dar fetitele l-au jucat cu siguranta pe cel de mamici. Industria jucariilor a tinut si ea pasul cu fantasmele si dorintele infantile, astfel incat au aparut carucioare pentru papusi, hainute de schimb, cescute, farfurii, mobila, pieptene, ba chiar scutece, biberoane si mancare! Cum sa nu iti doresti sa fii mamica?

Incercam sa ne amintim ce faceam in rolul de mamica….Probabil in primul rand (si deloc intamplator!) ne tineam in brate si ne hraneam fetita, o dezbracam si imbracam, o pieptanam, uneori incercam si tunsori noi…, o plimbam, ii faceam injectii si alte proceduri medicale, o certam si bateam, o invatam poezii.

Sigur lista ar putea continua…dar mai mult ca sigur ca fiecare dintre voi va veti aminti cam cum va jucati acest rol cand erati mici. Cum ne descurcam in acest rol pe atunci? De unde “stiam” ce sa-i facem fetitei, cum s-o ingrijim? Raspunsul pare simplu. Faceam ce vedeam la mama noastra. Dar oare e doar atat? Uneori faceam chiar invers de cum facea mama, alteori ii faceam mai multe injectii decat ni se facusera noua, o bateam mai des sau ii dadeam sa manance doar ce ne-am fi dorit noi sa mancam!

Altfel spus, o imbinare de dorinte si temeri constiente si inconstiente. Jucam atunci doua roluri, cel de fetita a mamei noastre si cel de mamica a papusii noastre. Cum ne simteam in ele? Cand venea mama si ne privea, se modifica jocul nostru? Puteam fi in acelasi timp fiica si mama? In practica, intalnim parinti care privesc cu atentie jocul copiilor lor, intervenind uneori, simtind mandrie, teama, jena, bucurie…

Un tata mi-a vorbit cu ingrijorare despre gestul fetitei lui de a taia degetele papusii cu care se juca. Reactia lui a fost de a-i spune fetitei ca ii va taia si el degetele ei, apoi a intrebat-o de ce a facut asa iar copilul i-a raspuns ca a taiat unghiile papusii si nu degetele. Am ales un exemplu in care a aparut un conflict intre rolul de mamica si cel de fiica a tatalui.

Tatal a avut o reactie in functie de ceea ce a fost in mintea lui si ceea ce a simtit (groaza, furie, dorinta de razbunare, neintelegere). Daca ar fi inceput cu intrebarea, reactia lui n-ar fi fost aceeasi. Acest eveniment ne spune ca atat copiii cat si adultii au o lume interioara proprie, ca simt, fac si vad lucrurile in modul lor. De aceea incursiunea in lumea copilariei este un drum lung si anevoios, fie ca e vorba despre copilul nostru, fie ca este vorba despre copilul care am fost…

TopSanatate

Expozanti KIDEX – Editia primavara 2008

KIDEX este unul dintre cele mai importante evenimente expozitionale dedicate copiilor (0-5 ani), parintilor, dar si viitoarelor mamici. Chiar de la prima editie, in 2004, targul s-a remarcat pe agenda specialistilor si a celor interesati de produse pentru copii.

Incepand din 2005 evenimentul se desfasoara cu o frecventa bianuala, atat vara cat si iarna, oferind astfel publicului vizitator posibilitatea de a achizitiona produse pentru copii, la cele mai bune preturi. Tocmai de aceea, editiile din 2007 au cunoscut un succes deosebit, inregistrand fiecare peste 100 de firme participante si aproximativ 10 000 de vizitatori.

Spatiul de expunere a fost intotdeauna punctul nostru forte, dar si evenimentele conexe cu un important rol educativ si recreativ (seminarii pentru gravide si tinere mamici, tombole cu premii substantiale, concursuri pentru cei mici, precum si concerte, spectacole de teatru sau prezentari de moda).