Copilul intre 5-6 ani
May 3, 2008 5-6 ani No CommentsVIATA INTELECTUALA
Intre cinci si sase ani, copilul intreaba si gandeste mult. Incearca sa traga concluzii, deseori eronate, pe baza informatiilor pe care le are, generalizandu-le. Daca, de exemplu, vede, pe rand, doua automobile de culoare rosie, despre care i se spune ca sunt marca Renault, el va deduce ca toate masinile rosii sunt marca Renault. Tot asa, ii este inca greu sa-si imagineze ca nu toata lumea traieste si gandeste ca el.
Gratie eforturilor conjugate ale educatoarei, ale parintilor si datorita maturizarii sale, copilul incepe sa se descurce mai bine in scris. Nu numai ca recunoaste numeroase litere si chiar cuvinte din carti, dar incearca sa le citeasca si sa le scrie (chiar daca uneori inverseaza litere si acestea devin din ce in ce mai mari spre sfarsitul randului). El poate silabisi un cuvant pe care-l vede scris si intreaba ce inseamna. De exemplu, citeste silabisind, de pe cutia cu lapte, si intreaba: „Ce inseamna «lapte»?”, pronuntand raspicat fiecare litera. Ii place sa se joace cu literele mari din lemn sau din plastic, pe care le asambleaza pe un tablou magnetic pentru a forma cuvinte.
Copilul isi cunoaste prenumele, numele, adresa si varsta. El socoteste si numara bine, si uneori se antreneaza scriind cifrele. Recunoaste cifrele de pe cadranul ceasului si stie deseori ce trebuie sa faca la ora noua, la pranz sau la ora patru si jumatate. El poate numara mai multe obiecte, dar ii este inca greu sa socoteasca folosind indexul si trebuie s-o ia de mai multe ori de la capat.
JOCURI, DISTRACTII SI JUCARII
Mai independent in jocurile sale, totusi, in cea mai mare parte a timpului, ii imita pe cei mari. Fetitele isi imbraca si isi dezbraca papusile si se joaca de-a mama. Baieteii se joaca cu masinile, de-a razboiul, de-a pilotul sau de-a cowboy-ul. Activitatile de exterior si cele artistice ocupa inca un loc important. Copilul de aceasta varsta incearca deseori sa faca el insusi o carte, asociind imagini si texte recopiate. Dornic sa ramana cat mai aproape de realitate, el recopiaza sau reformuleaza ceea ce inventeaza: pentru el rezultatul conteaza mai mult decat creatia.
Copilului ii place tot atat de mult sa i se citeasca, dar gustul pentru povestile mai apropiate de realitate sau povestirile cu aventuri iau progresiv locul basmelor cu zane sau animale care vorbesc. Ii place foarte mult sa aiba un abonament, sau sa cumpere in mod regulat o revista pentru copii, pe care o asteapta si o rasfoieste cu mare placere.
Interesul pentru muzica este acelasi, copilului ii place mult sa-si puna anumite discuri sau casete cu cantece si sa cante in acelasi timp. Danseaza cu usurinta in ritmul muzicii. Atractia pentru televizor este mai vie, iar copilul cunoaste bine, de acum, canalul si ora la care poate vedea programele sale preferate.
DEZVOLTAREA SOCIALA
Copilul se plaseaza corect in „lumea copiilor”, pe care o opune lumii „celor mari”, dar cauta totodata sa-si faca din adulti niste aliati. Foarte atasat de tatal sau si mandru de el, copilul face de asemenea tot posibilul sa-si satisfaca mama, sa o ajute si sa ramana langa ea (chiar daca nu mai solicita atentia sa exclusiva). Parintii sai sunt inca pentru el centrul lumii – ei sunt puternici si protectori. Se joaca mai linistit cu fratii si surorile mai mari, dar inca ii este greu, cand ramane singur cu un frate mai mic, sa nu-si „impuna” dreptul sau de frate mai mare. Invata incet-incet sa se puna in locul altuia, sa se gandeasca si la ceilalti in diferite momente, sa imparta ceva cu alti copii, si sa faca celorlalti cadouri de Craciun sau de aniversari.
Copilul de cinci ani cunoaste in general foarte bine – pentru ca i-au fost repetate de multe ori – regulile de politete si de buna comportare. Dar. In fapt, el uita frecvent sa le aplice si trebuie sa i le reamintiti adesea.
Foarte dornic sa-si faca prieteni de varsta lui, copilul de cinci ani a devenit o fiinta sociabila si concilianta. El isi expune ideile, dar nu le impune, acceptand chiar ca un alt copil sa preia puterea sau privilegiul pe care el il detinea cu o clipa inainte. Stie sa piarda si spune chiar, daca pierde la carti sau la domino, ca „A/u este decat un joc /”Lucrul acesta, insa, nu este general valabil: unii copii de aceasta varsta nu suporta sa piarda sau sa nu conduca jocul.
