Gradinita este primul spatiu de autonomie al copilului, primul loc în care se duce singur si unde începe viata lui fara prezenta permanenta a parintilor. Este un spatiu în sine, fizic si psihic, cu care copilul pentru a se adapta este necesar sa poata stabili o relatie.

Nu este doar un spatiu de asteptare pe perioada serviciului parintilor sau pâna când cineva va putea lua copilul, ci este un spatiu pe care copilul îl investeste într-un fel anume si fata de care va avea anumite trairi.

Pentru a se putea adapta la gradinita copilul trebuie sa poata pleca de acasa, sa se poata separa de parintii sai pe perioada timpului petrecut la gradinita. Sa existe capacitatea copilului de a pleca si cea a parintilor de a-l lasa sa plece.
Absenta capacitatii de separare conduce adesea la refuzul copilului de a mai merge, la o stare de angoasa si disconfort, la o retragere a sa si la lipsa unei relatii cu spatiul, colegii, educatoarea, jucariile. Copilul ramâne undeva la intrare, între casa si gradinita.

Învatarea prin joaca
Abordam dezvoltarea capacitatii copilului de a se juca în general, de a se juca singur si de a se juca împreuna cu altii. În copilarie, activitatea numita joaca ocupa tot spatiul care ramâne în afara meselor, somnului, igienei si plimbarii, desi si într-unele din acestea exista forme de joaca. Un copil care “pescuieste” taietei din supa este mai aproape de ceea ce se numeste “a se juca” decât de “a mânca”. Un copil care plesneste apa din cadita sau altul care îsi desface mereu sireturile de la pantofiori, sunt mai aproape de o activitate de joaca decât de cele de spalat si respectiv descaltat. De aceea, se spune ca cei mici învata totul prin joaca. De-abia aproape de vârsta scolara, copilul spune ca învata poezia si apoi se duce sa se joace sau povesteste ca la gradinita învata engleza dar se si joaca.

Este o diferentiere pe care o face el însusi atunci când joaca ia o forma bine delimitata de alte altivitati si el poate spune când se joaca si când nu se joaca. Unii copii spun chiar “acum nu ma joc, învat”, “acum scriu nu ma joc”, “cos de-adevarat nu în joaca” etc. Joaca este o activitate necesara psihicului si ea nu trebuie sa dispara teoretic niciodata. La copilul mare, adolescent si adult ia forma jocurilor si sporturilor sau a diferitelor tipuri de arta sau hobby-uri, incluzând activitati creative, relaxante.

Capacitatea de a se juca singur, de a-si gasi ceva de joaca, de lucru, de a avea o preocupare, o activitate în care sa fie prins se dezvolta la unii copii înca de la câteva luni, la altii în jur de 1-2 ani iar la altii niciodata. Asta înseamna ca exista bebelusi care pot sta în patut si se pot juca de la câteva minute pâna la aproape o ora, tragând de jucarii, mutându-le dintr-o mânuta în alta, privindu-le, jucându-se cu paturica, propriile degete de la mâini si picioare si ce mai gasesc prin jur. Aceasta prima joaca este însotita de zâmbete, râsete, chiuieli, “cântecele” sau “discursuri” formate din însiruiri de silabe si sunete.

??????? ??????????? ????? ????????? ??? ???????????

Copilul este în general vesel dar poate avea momente de suparare în care pare ca “cearta” jucariile sau le priveste urât. În acest timp, el nu are nevoie de prezenta si inteventia adultului. La un moment dat se plictiseste, i se face foame sau prea cald, intervine o stare de disconfort si el începe sa plânga, joaca înceteaza, îsi cheama mama sau începe sa se agite. Sunt copii care se joaca singuri în patut si altii care nu fac asta niciodata, care încep sa plânga imediat ce sunt lasati singuri. Aceasta capacitate coreleaza cu cea de a adormi singur în patut. Adesea mamele spun: “îl pun în patut si el se joaca pâna adoarme”.

si mai târziu, la 3-4 ani, întâlnim copii care au nevoie sa fie adormiti de un adult si altii care se joaca pâna adorm. Asta se întâmpla atât acasa cât si la gradinita. Copiii care se pot juca în patut pâna adorm sunt cei care dorm la gradinita, iar cei care nu pot face acest lucru, nu se pot culca la gradinita, plâng, refuza sa se dezbrace si sa se culce, intra în panica sau refuza gradinita din cauza ca trebuie sa doarma la prânz. Este una din marile probleme de adaptare la gradinita alaturi de cea a meselor. Asadar copiii care nu pot mânca, nu pot adormi si nu se pot juca singuri sunt cei care nu pot sta la gradinita, pentru care desprinderea de familie este dificila si pe care o resimt ca pe o suferinta si nu ca pe o experienta noua.

Revenim la joaca si capacitatea de a se juca. Ea poate fi vazuta la copiii de toate vârstele, în special atunci când au de asteptat (la rând în magazin, la medic, pâna se întoarce mama etc). Unii dintre ei îsi gasesc cu usurinta ceva de facut chiar si când nu au nicio jucarie. Se joaca cu nasturii sau cu un siret de la bluzita, cu o sticla de plastic sau cu un dop gasit pe jos. Altii se plictisesc, plâng, se agita, fug, vor în brate etc.

Lucrurile nu stau mult diferit nici acasa, unii copii reusind sa ramâna în camera lor si sa se joace singuri, în timp ce mama sau adultul cu care stau, este la bucatarie, la baie sau face o treaba oarecare. Acesta mai vine la copil, îi mai spune ceva, dar copilul continua sa se joace singur un timp de câteva minute sau zeci de minute. La polul opus, se afla mamele care se plâng ca cel mic nu sta nicio clipa fara ele, ca plânge imediat ce este lasat singur, ca nu se pot duce nici la baie fara el.

Sigur ca între copii exista diferente mari si din punctul de vedere al drumului catre independenta doar ca adesea mama nu poate efectiv sa stea cu copilul atât timp cât i-ar fi lui necesar si apoi sa-l dea la cresa, gradinita sau sa-si reia serviciul.

În privinta gradintei însa, este vorba atât de capacitatea copilului de a relationa cu alti copii si alti adulti, lucru lesne de observat în parc sau în vizite, de modul în care reactioneaza la nou, existând copii care sunt foarte conservatori si altii care se simt atrasi de jucarii noi cât si de capacitataea de a se separa pentru un timp de mama sau familie în general.

Ce se întâmpla când un copil care nu se poate separa de familie, nu manânca sau nu se joaca singur este dus la gradinita? La început plânge si se agata de mama sa, refuza sa mearga sau sa ramâna acolo. Apoi, în functie de capacitatea lui de a se adapta, poate sa nu mai plânga si sa para ca s-a obisnuit dar fara a se integra între copii sau a povesti de la gradinita. Ca si cum ar sta ca n-are încotro si nicidecum ca îi place sau gaseste ceva interesant de facut.

De obicei, sunt copii care se îmbolnavesc usor si din aceasta cauza lipsesc de la gradinita, care devin sensibili si se simt nedreptatiti de educatoare sau agresati de ceilalti copii, care au perioade în care plâng din nou dimineata, le spun parintilor ca este rau la gradinita sau nu le place, pentru care fiecare început de an sau de semestru readuce problema plânsului si refuzului de dimineata în care implora parintele sa nu-l mai duca, uneori si al unor afectiuni somatice cum ar fi voma, lipsa poftei de mâncare, insomnii, cosmaruri nocturne, apatie, tristete, violenta. Sunt semnele unei suferinte pe care cel mic o simte, al unei parasiri, al unei lipse de iubire si apropiere din partea gradinitei, unei lipse de relatii cu ceilalti copii si unei indiferente fata de jucariile, jocurile si celelalte activitati de acolo.

Aceasta stare nu depinde în niciun fel de tipul gradinitei, de cum sunt educatoarele sau de cât este de dotata gradinita. Parintii pot fi încântati de dotarile gradinitei, de limba engleza sau de alte optiuni dar copiii nu reusesc sa le aprecieze pentru ca pentru ei “la gradinita” este opusul lui “acasa” sau echivalentul lui “fara mama”.

Având în vedere aceste aspecte ale dezvoltarii copilului si ale drumului sau de la dependenta de familie si de mama la independenta, la curiozitate si la dorinta de nou, putem sa ne gândim cum sa ajutam un copil sa se poata desprinde de mama, pentru câteva minute când este mic, sa-si gaseasca de joaca când este singur în camera sau sa ramâna cu o alta persoana, într-un alt loc pentru a pregati mersul la gradinita. Cu cât aceasta trecere se face mai lin si este mai putin traumatica, cel mic are sanse mai mari sa o accepte.

Copiii mici, ai caror plamani sunt in plina dezvoltare, sunt in mod deosebit sensibili la aerul pe care il respira. Iar, poluarea atmosferica, in crestere, nu ramane fara efect asupra sanatatii lor, cu atat mai mult cu cat copilul este deja subiectul unor maladii alergice (astm, de exemplu). Pentru cei mai “interesati” in a deveni mici oraseni, solutia este adoptarea unor reguli bune de igiena sanitara si numeroase escapade… la tara, asteptand solutiile de fond.

Copiii mici, primele victime ale poluarii

Copiii sunt fiinte fragile, plamanii lor in plina dezvoltare ajung la maturitate la varsta de patru ani. De unde si necesitatea de a-i ajuta sa respira un aer de calitate. Ori, nu este intotdeauna cazul, mai ales pentru micii citadini, confruntati in mod direct cu emisiile de poluanti: in caruciorul care in general il duce la plimbare, el se regaseste adesea nas in nas cu tevile de esapament. De aici si repercusiunile asupra sanatatii lor, dupa parerea pediatrului: ”Aud mai mereu mamele care, atunci cand orasul e foarte poluat, imi spun:”Copilului meu nu ii este bine, tuseste mult, face crize de astm. Nu putem ignora aceste lucruri!”

Un studiu asupra copiilor astmatici a demonstrat ca acestia din urma prezinta mai numeroase crize de astm in perioadele poluate foarte puternic.” Aceste crize sunt mai severe, sustine specialistul, se prelungesc mai mult timp. Mai pot fi influentate de nivelul poluarii: simptomele rinitei, tusea, iritatiile ochilor…”

Punerea la “adapost”

“Cu poluare sau nu, trebuie adoptate reguli de igiena generala, insista pediatrul. Este mai bine sa evitati sa aveti in preajma mai multe pisici, sa fumati dimineata sau seara sau sa traiti zavorati intr-un univers supraincalzit, neaerisit, plin de acarieni.” Iar in cazul unei poluari mari, este de preferat sa folositi port-bebeul in locul caruciorului, daca iesirea se dovedeste a fi indispensabila. Ideal, pentru ca bebelusul sa respire un aer curat, este sa fugiti din oras cat mai des posibil, catre o zona din provincie. “Pentru bucuresteni, trebuie sa se indeparteze la cel putin 50 km de capitala, noteaza pediatrul, deoarece padurile foarte invecinate, desi frumoase, sunt si ele poluate.” Dar nu toata lumea are mijloacele de a pleca. Efectiv, democratia sanitara este in joc, recunoaste acesta, deoarece oamenii “sechestrati” in oras sunt fara indoiala mai expusi decat cei care au ocazia de a pleca frecvent la munte sau la mare.”

“Toata lumea a constatat nocivitatea poluarii, concluzioneaza pediatrul. Trebuie acum sa trecem la etapa a doua, adica la cautarea solutiilor ce trebuie luate pentru reducerea emisiei de poluanti.”

Sursa suntmamica.ro 05.08.2008

]]> http://crestereacopilului.ro/1-3-ani/poluarea-atmosferica-si-sanatatea-copiilor/feed 0 http://crestereacopilului.ro/3-4-ani/cum-alegem-cresa http://crestereacopilului.ro/3-4-ani/cum-alegem-cresa#comments Sat, 03 May 2008 13:46:58 +0000 Webmaster http://crestereacopilului.ro/?p=32 Atunci cand trebuie sa alegi o cresa trebuie sa incepi prin a pune intrebari si a observa. Trebuie sa te ocupi de asta cu cateva luni inainte sa trebuiasca sa duci bebelusul.

Sigur ca pentru foarte multi parinti conteaza sa fie cat mai aproape de casa dar mai mult decat atat, trebuie sa fii atenta ca locul sa aiba:

• O buna reputatie. O cresa buna trebuie sa aiba o atmosfera primitoare, placuta si sa fie cunosuta pentru serviciile de calitate pe care le ofera

• Trebuie sa existe cateva reguli. Programul cresei ar trebui sa iti permita sa aduci si sa iei bebelusul la ce ora vrei. Cu toate acestea trebuie sa aiba ore stabilite pentru masa, somn, reguli cu privire la situatiile de urgenta. Asa vei sti ca sunt seriiosi in ceea ce priveste grija fata de copii.

Daca un astfel de centru, este prost organizat, fara regulament clar, in mod sigur nu vei vrea ca bebelusul sa stea acolo.

• O cresa buna trebuie sa aiba un program bine organizat atat in ceea ce privese somnul, activitatea fizica, timpul pentru joaca. Acesta este un semn ca bebelusul tau va avea un program variat potrivit pentru varsta lui.

• download Secondhand Lions dvd Personalul trebuie sa fie calificat. Asigura-te ca cei care au grija de bebelus sunt pregatiti sa faca acest lucru. Fii atenta cum personalul interactioneaza cu copiii. Acesta trebuie sa fie entuziast si bine pregatit. Cei care au grija de bebelus trebuie sa impartaseasca aceleasi pareri cu tine in ceea ce priveste cresterea lui. Educatorii pregatiti iti vor pune intrebari in legatura cu sanatatea bebelusului, pentru a-ti spune daca centrul lor este potrivit pentru el.

• Asigura-te ca exista destul personal pentru ca bebelusul tau sa nu fie neglijat.

• Camera unde stau copii, unde sunt hraniti, grupurile sanitare, trebuie sa fie curate si igienizate. Camerele trebuie sa fie ventilate suficient. Personalul trebuie sa respecte normele elmentare de igiena.

• Centrul trebuie sa fie sigur, persoanele straine nu trebuie sa intre in incinta.

Este momentul propice, daca nu ati fost pana acum indraznet sa faceti acest lucru, sa vorbiti cu copilul dumneavoastra intr-o limba straina. Chiar daca ii ia timp sa articuleze cuvintele, el este foarte curios de tot ceea ce aude si nivelul sau de intelegere este foarte ridicat.

Ce trebuie sa ii propuneti:

- Nu articuleaza bine , linistiti-va, acest lucru se datoreaza faptului ca aparatul sau fonator, laringele, nu este inca atat de dezvoltat.

- Intretineti ceea ce a invatat, de exemplu uitandu-va la filme straine impreuna, pentru ca nu serveste la nimic sa demarati o invatare precoce, daca nu o solicitati regulat. Fara practica, un copil uita la fel de repede pe cat invata.

- In ceea ce priveste lectura , este din contra recomandat sa asteptati sa cunoasca perfect sa citeasca in limba materna, inainte de a-l invata sa citeasca intr-o alta limba. Limbajul scris nu este natural, el cere munca, efort si rabdare. O energie care este de preferat sa o concentrati asupra unei singure limbi daca nu doriti sa ii dati o insarcinare prea grea

Caracterul?

Copilul doreste sa faca placere parintilor sai si sa fie de folos, dar isi arata mai putin spontan afectiunea. Descoperind umorul si puterea cuvintelor, ii place sa spuna ghicitori si sa rada singur de jocurile sale. Desi cunoaste si se intereseaza de diferentele intre baieti si fete, el se joaca bucuros cu copiii de ambele sexe; pune intrebari despre bebelusi si este adeseori gelos pe fratiorul sau pe surioara sa. Fiind foarte concentrat asupra lui insusi, ii este greu sa-si imagineze ca nu toata lumea impartaseste punctul sau de vedere si sufera daca se simte neinteles.

Creste

Ce se poate spune atunci despre copilul de patru ani si jumatate, in raport cu ceea ce era el cu sase luni mai devreme?
? A crescut. Masoara in medie intre 100 si—l09 cm si cantareste intre 15,4 si—l9 kg. Fetele se situeaza usor sub aceste cifre, iar baietii deasupra.
? Merge bine. A pleca in plimbare pe camp sau in padure, cu familia, este pentru el o mare placere. Daca reusiti sa-i starniti interesul, el poate sa tina pasul chiar mai multi kilometri.
? Pofta lui de mancare este mai buna si mai usor de satisfacut. Deseori, noaptea, are insa vise urate, pline de animale inspaimantatoare. Devine mai bun in jocurile cu mingea: de acum incolo este capabil sa arunce mingea in directia in care trebuie si deseori chiar sa o prinda.

Inteligenta

Vorbaret si plin de imaginatie, copilul este la varsta „marilor inventii”: el inventeaza povesti bogate, colorate, neverosimile, si se mira uneori daca nu va lasati pacalit. El se vrea personajul central al aventurilor, „face pe interesantul” si se arata mandru de realiza­rile sale. La aceasta varsta zgomotoasa, copilul este, ca si in urma cu doi ani, iritabil, autoritar si uneori dificil. Apar semne de tensiune interna: isi roade unghiile, are cosmaruri noaptea, se balbaie sau are ticuri.
Aceste semne, deseori paradoxale, dovedesc faptul ca traverseaza o etapa psiholo­gica foarte importanta si grea pentru el, dar care va duce in anul urmator la un nou echilibru. Copilul devine din ce in ce mai constient de faptul ca este un individ autonom, diferit, si totodata asemanator cu toti ceilalti copii de varsta lui; sigur de drepturile sale, inca nu stie totusi sa si le impuna.