Cresterea Copilului – afla cum sa iti cresti copilul

Otita medie afecteaza cel mai adesea urechea medie. Statistic s-a demonstrat cã unul din sase copii cu vârsta de pânã la un an face cel putin un episod de otitã medie, dupã aceastã vârstã, frecventa bolii scãzând mult.

E important de stiut cã, de cele mai multe ori, otita medie este o complicatie a rinitei si rinofaringitei acute, boala apãrând de obicei la câteva zile de la debutul unei infectii acute a cãilor respiratoare. Infectarea urechii se realizeazã, în acest caz, prin trompa lui Eustachio – care asigurã comunicarea dintre urechea medie si nazofaringe.

La sugar si copilul mic, trompa lui Eustachio are anumite particularitãti: este mai scurtã si mai orizontalã, este mai largã, ceea ce explicã usurinta cu care microbii prezenti în nazofaringe pot ajunge în urechea medie, infectând-o.

Plânsul sau suflarea incorectã a nasului favorizeazã împingerea secretiilor în trompa auditivã, antrenând obstructia acesteia si accentuarea infectiei.

Pe lângã aceastã constitutie anatomicã normalã la vârste mici, alti factori care favorizeazã aparitia bolii sunt: prezenta vegetatiilor adenoide (asa-zisii “polipi”), distrofia, imunodeficientele, malformatiile (“gura de lup”), alergia, sinuzita, precum si unii factori de mediu, cum ar fi: conditiile socio-economice precare, îngrijirea copilului în colectivitãti (cresã, grãdinitã), familiile numeroase în care mai existã un copil cu otitã medie, fumatul pasiv de cãtre copil, alimentarea copilului culcat pe spate si sezoanele reci.

În practica medicalã, s-a observat cã existã si o predispozitie legatã de sex, otita medie întâlnindu-se mai des la bãieti, decât la fetite.

Cum recunoastem otita medie?

Semnele de boalã diferã în functie de vârsta copilului.
Astfel, la sugari, simptomatologia este nespecificã, micutii neputând spune cã îi dor urechile sau cã nu mai aud bine. Ei devin, în schimb, agitati, tipã si plâng aparent fãrã motiv, dorm mai prost, refuzã alimentatia, au scaune diareice si fac febrã.

Diagnosticarea fiind dificilã, este important ca, în toate cazurile în care un sugar sau un copil mic prezintã febrã din cauze necunoscute, sã-i fie consultatã si urechea medie. Prin urmare, un examen ORL se impune cu necesitate.

Uneori, copilasul sugereazã cã-l deranjeazã urechile, arãtând spre ele sau trãgându-se de acestea si frecându-si capul de pernã. De asemenea, în timpul suptului, simptomele se pot accentua, creându-i micutului un disconfort si mai mare. La copilul mai mare, în schimb, diagnosticarea este relativ simplã. El se plânge de durere la nivelul urechii, spune cã nu mai aude atât de bine si face febrã. Mai rar, pot sã aparã ameteli, zgomote, pocnituri în urechi si o stare generalã alteratã.

Dacã tratamentul nu este început la timp, evolutia bolii este spre supuratie. Apar secretii purulente la nivelul urechii, cu scãderea febrei, a durerii si ameliorarea stãrii generale. Acestea nu sunt motive de amânare a prezentãrii la medic, pentru cã, netratatã corespunzãtor, otita medie se poate croniciza si poate avea complicatii serioase (determinã hipoacuzie si chiar surditate, pânã la meningite, abcese cerebrale, septicemii).

Tratamentul otitei medii

crestor

Antibioticul si durata tratamentului vor fi stabilite de cãtre medic, în functie de microbul incriminat. Se poate administra medicatie pentru scãderea febrei, calmante pentru durere (paracetamolul în doze uzuale fiind cel mai indicat), picãturi în nas pentru a desfunda trompa lui Eustachio si a elimina secretiile acumulate în urechea medie.

Pentru calmarea durerii, este indicatã si cãldura localã (de exemplu, asezarea pe urechea afectatã a unui scutec usor încãlzit cu fierul de cãlcat). De asemenea copilul va trebui sã bea mai multe lichide, nu se va fuma în preajma lui si i se va asigura o atmosferã umedã (prin asezarea unui vas cu apã caldã în camerã).